Datele medicale sunt cele mai intime informații despre un om. Dacă scapă, nu le poți chema înapoi. De aceea sănătatea cere mai multă grijă decât aproape orice alt domeniu.
Un istoric de boli, un rezultat de analize, o trimitere la psihiatrie. Sunt informații pe care omul le împarte cu medicul tocmai pentru că are încredere că rămân acolo. În clipa în care ajung unde nu trebuie, încrederea aceea se rupe, și odată cu ea relația pe care stă tot actul medical.
Tocmai de asta legea tratează datele medicale altfel decât un nume sau o adresă. Iar pentru o unitate medicală, protecția lor nu e birocrație, e o parte din grija față de pacient.
GDPR împarte datele în două. Sunt datele obișnuite, ca numele sau telefonul, și sunt datele sensibile, dintr-o categorie specială. Datele despre sănătate stau în categoria specială, alături de cele despre religie, apartenență politică sau viața intimă.
Pentru aceste date, regula de bază e simplă: folosirea lor e interzisă, cu câteva excepții bine definite. Cu alte cuvinte, nu poți atinge o dată medicală decât dacă ai un motiv clar și permis de lege. Pentru o clinică, acel motiv e de obicei chiar îngrijirea pacientului.
În sănătate, cele mai multe scurgeri nu sunt opera unor hackeri. Sunt greșeli de zi cu zi, făcute de oameni grăbiți, cu instrumente nepotrivite.
Niciuna nu pare gravă în momentul respectiv. Toate devin grave când datele ies pe ușă.
Vestea bună e că pașii nu sunt complicați. Sunt aceiași pentru un spital și pentru un cabinet, doar la altă scară.
La INFOSHARE ajutăm spitale, clinici și cabinete să pună toate astea la punct, de la conformitatea GDPR și rolul de DPO, până la securitatea informației. Iar registrele, evaluările de risc și evidența incidentelor stau într-un singur loc, în platforma askGDPR.
Pentru că spun lucruri foarte intime despre o persoană: boli, tratamente, sarcini, sănătate mintală. GDPR le pune într-o categorie specială, alături de datele despre religie sau orientare sexuală, și cere reguli mai stricte pentru folosirea lor. O scurgere de date medicale nu se poate repara, pentru că informația rămâne acolo afară.
Folosirea datelor medicale e interzisă ca regulă, cu câteva excepții clare. Pentru un furnizor de servicii medicale, motivul legal obișnuit este acordarea îngrijirii (diagnostic, tratament, administrarea sistemului de sănătate), nu simplul consimțământ. Acordul pacientului rămâne necesar în alte situații, de exemplu pentru marketing sau pentru transmiterea datelor către terți care nu sunt implicați în tratament.
Anunță autoritatea (ANSPDCP) în cel mult 72 de ore de când a aflat și, fiindcă vorbim de date sensibile, de regulă trebuie să anunțe și pacienții afectați. În paralel oprește scurgerea, strânge dovezile și notează incidentul. Cele mai multe astfel de cazuri pleacă de la un fișier trimis greșit sau de la un acces prea larg, nu de la un atac sofisticat.
Da. GDPR nu se aplică după mărime, ci după tipul de date. Un cabinet de familie sau un cabinet stomatologic lucrează cu date medicale, deci are aceleași obligații de bază ca un spital mare: să folosească datele cu un motiv legal clar, să le țină în siguranță și să poată dovedi asta. Volumul de muncă e mai mic, dar regulile sunt aceleași.
Facem o evaluare pe situația unei unități medicale și punem la punct motivele legale, accesul, contractele și planul de incident, fără bătaie de cap pentru personal.