Un caz recent ANSPDCP arată că nu orice tehnologie de securitate este justificată legal.
Utilizarea tehnologiilor moderne pentru securizarea accesului în spațiile organizațiilor este tot mai frecventă. Totuși, atunci când aceste soluții implică prelucrarea datelor biometrice, cum ar fi recunoașterea facială, apar riscuri semnificative din perspectiva protecției datelor personale.
Un caz recent analizat de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal evidențiază clar limitele legale în utilizarea acestor tehnologii și importanța respectării principiilor fundamentale din Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR).
Autoritatea a demarat o investigație în urma unor sesizări privind intenția unei organizații de a implementa un sistem de control al accesului bazat pe recunoaștere facială pentru angajați.
Deși sistemul nu fusese încă implementat, analiza a vizat modul în care ar fi fost realizată prelucrarea datelor biometrice și dacă aceasta respectă cerințele GDPR.
Organizația utiliza deja un sistem de acces bazat pe carduri, iar noua soluție biometrică avea rolul de a preveni accesul neautorizat și utilizarea abuzivă a acestor carduri.
Datele biometrice, precum imaginea facială utilizată pentru identificare, sunt considerate date sensibile deoarece permit identificarea unică a unei persoane.
Conform GDPR, prelucrarea acestora este supusă unor condiții stricte și trebuie să respecte principii esențiale precum:
În urma analizei, autoritatea a constatat că utilizarea recunoașterii faciale nu îndeplinea cerințele de necesitate și proporționalitate.
Mai exact:
În acest context, utilizarea datelor biometrice ar fi fost excesivă în raport cu scopul urmărit.
Deși sistemul nu era încă operațional, autoritatea a emis o avertizare, subliniind că o astfel de prelucrare ar putea încălca prevederile GDPR, în special:
Totodată, s-a recomandat utilizarea unor soluții alternative, mai puțin intruzive, pentru atingerea obiectivului de securitate.
Acest caz este un exemplu clar că intenția de a implementa o tehnologie nu este suficientă — trebuie demonstrată și conformitatea acesteia cu GDPR înainte de utilizare.
Pentru a evita riscurile, organizațiile ar trebui să:
Este esențial să se demonstreze că soluția aleasă este cu adevărat necesară și nu există alternative mai puțin intruzive.
Impactul asupra vieții private trebuie să fie proporțional cu scopul urmărit.
Datele biometrice trebuie utilizate doar în situații excepționale și bine justificate.
Pentru astfel de prelucrări, o evaluare a impactului asupra protecției datelor este esențială.
Tehnologiile de tip recunoaștere facială pot aduce beneficii în materie de securitate, însă utilizarea lor trebuie analizată cu atenție din perspectiva GDPR.
Acest caz arată clar că nu orice soluție tehnologică este justificată legal, chiar dacă scopul este legitim. Alegerea unor metode mai puțin intruzive și respectarea principiilor de bază ale protecției datelor rămân esențiale pentru evitarea sancțiunilor și protejarea drepturilor persoanelor vizate.
Nu automat. Imaginea facială folosită pentru identificare este o categorie specială de date (art. 9 RGPD), iar prelucrarea ei este permisă doar în condiții stricte. La locul de muncă, autoritatea (ANSPDCP) verifică necesitatea și proporționalitatea: dacă scopul de securitate poate fi atins prin metode mai puțin intruzive, recunoașterea facială devine excesivă și încalcă GDPR, chiar dacă sistemul nu a fost încă pus în funcțiune.
Da. Datele biometrice folosite pentru identificarea unică a unei persoane, cum este imaginea facială, sunt categorii speciale de date conform art. 9 RGPD. Prelucrarea lor este interzisă ca regulă și permisă doar prin excepție, cu o bază legală solidă, plus respectarea principiilor de legalitate, necesitate, proporționalitate și minimizare a datelor.
De regulă nu. Consimțământul angajatului nu este o bază solidă, din cauza dezechilibrului de putere dintre angajat și angajator — un angajat nu poate refuza cu adevărat liber. Pentru pontaj există aproape întotdeauna alternative mai puțin intruzive (carduri, cod PIN, condică), așa că prelucrarea biometrică nu trece testul de necesitate și proporționalitate.
Soluții mai puțin intruzive care ating același scop de securitate: carduri de acces, coduri PIN, chei sau token-uri fizice, ori o combinație a acestora. Înainte de a alege biometria, realizează o evaluare a impactului asupra protecției datelor (DPIA) și documentează de ce alternativele nu sunt suficiente — fără această justificare, recunoașterea facială rămâne disproporționată.
Te ajutăm să evaluezi necesitatea, proporționalitatea și să realizezi DPIA înainte de implementare.